a doua scrisoare de pe marte

Nu te simţi niciodată consumat de propria noastră mediocritate? Propriile noastre limite specifice, naturale, nu ne oferă decât două variante: angoasă sau acceptarea şi complacere în situaţie; integrarea socială şi menţinerea în viaţă a speciei.
Momentul în care aveam de gând să scriu despre ideea asta eram mult mai revoltat şi lucid. Şi acum văd clar ce vedeam şi atunci, doar ca nu mai sunt copleşit de diverşi factori. Ce frumoşi suntem noi, oamenii.

şcoala de azi

Azi la şcoală am învăţat că:
- că pot transmite un mesaj
- că pot să-l transmit pe un soport
- că suportul poate fi scris, grafic sau vizual

Tot azi am mai învăţat de ce China nu se supără să i se devalorizeze moneda în raport cu dolarul sau ce sunt agregatele monetare şi cum le poate influenţa Banca Naţională,

Nu vi se pare că ceva e..... greşit?

Cu ocazia asta subscriu la valorile foarte frumos prezentate aici, intr-o manieră, de ce nu, emoţionantă,

Contextual

Aţi observat cât de simpatică, amuzantă sau chiar folositoare în materie de negociere sau manipulare, poate fi influenţarea sensurilor cuvintelor prin context? cât de fragil este sensul unui cuvânt aparent atât de concret? sau câte înţelesuri poate deprinde un singur cuvânt sau o singură sintagmă?
Desigur că această preocupare, chiar meserie, deja considerată artă, poate fi folosita pentru a obţine bine sau rău(de către cei ce ştiu ce e bine şi ce e rău ;) ). Ce vreau să spune este că poate picta zâmbete, având la îndemână numai amare, sau poate zugrăvi camere întregi de convingeri fără ciment. Poate crea sau spulbera vorbe din popor, proverbe, atitudini şi situaţii, convingeri şi decizii şi poate merge până la idei şi sentimente.
Desigur că mulţi se îndeletnicesc instinctiv, fără să conştientizeze. Manipulează şi rearanjează contexte ca fiind cursul firesc al lucrurilor. Uneori o fac fără nici un scop sau chiar împotriva lor, având convingerea că aşa trebuiau să facă, şi apoi se întreb ce s-a întâmplat.
Ce e şi mai interesant e că unii suntem manipulaţi de noi înşine. Mai mult sau mai puţin conştient. Sunt unii dintre noi care se gândesc la cum gandesc ca rezultat al propriei manipulări.
Probabil că spun tâmpenii, dar am început acest post cu gândul de a-mi exprima dezacordul faţă de această iarnă prelungită şi faţă de poveştile proaste cu happy end în comparaţie cu cele bune cu un final mai puţin fericit. Cred că în ultima vreme happy ending-urile scad din drumuseţea poveştilor, chiar dacă în general nu-mi plac cele triste.

morning news

De ceva vreme încoace îmi tot propun să ma trezesc de dimineaţă, să-mi fie ziua mai lungă, să mă culc mai devreme ş.a. Dimineaţa asta am reuşit (dacă 9 înseamnă dimineaţă) şi se pare că aveam un motiv bun să o fac. Îmi place să-mi beau ceiul dimineaţa în faţa calculatorului, citind presa, verificând ce e de verificat, revizuidu-mi planul pentru ziua respectivă. Astăzi am descoperit un articol interesant pentru mine, pe ziarul financiar, care, în esenţă, spune că dacă îmi pornesc o afacere cât încă e în vigoare legea respectivă am mai multe beneficii:
"Facilitati acordate

* Scutirea de la plata impozitului pe profit pentru trei ani de la data infiintarii companiei, cu posibilitatea prelungirii cu inca doi ani a facilitatii.
* Scutirea de la plata impozitului pe salariu pentru cinci angajati cu contract pe durata nelimitata care au un venit impozabil de pana la 500 de euro lunar (se impoziteaza doar venitul peste aceasta suma).
* Scutirea angajatorului de la plata asigurarilor sociale pentru cinci salariati pe perioada in care firma are regim de "starter".
* Scutirea de la plata taxelor pentru operatiuni efectuate de ONRC.
"

Dacă ar fi o firma cu unu sau doi angajaţi, cu salarii până-n 500euro si cu profit pană-n 100.000 euro, timp de 3 ani nu mai are aproape nimic de plătit la stat.
Din nou îmî propun să ma trezesc de dimineaţă. Cine ştie ce articole mai găsesc

Duminica la Opera

Experienţa diverselor participări la piese de teatru, operă, concerte şi altele din această sferă nu ar fi niciodată completă fără situaţia în care pe scaunul de lângă tine se asează, calm, cu respiraţia grea şi greu de tolerat, un, sa-i spunem, factor perturbator. Vorbesc de acel element care te face să întelegi mai bine rostul artei si al tentativei de a crea civilizatie, artă sau cultură. Acel punct de pe i, când cuvâtul este Imposibil sa fie mai răa decât atât.
Pentru a vă crea o imagine mai clară, vă voi spune doar elementele cu care a alternat atenţia mea glasurile, instrumentalul şi jocul din MacBeth.
Fiind ajuns în timp util în sală am pornit mici discuţii despre costumaţiile alese pentru evenimente precum operă sau teatru, orele la care ajung aceste feluri de mode (concluzia fiind că cele mai "împodobite" doamne întârzie şi în pauze se fac remarcate) sau faptul că încă se zăreşte înclinaţie către operă şi în rândul generaţiei tinere (cu menţiunea că doar la ultimile două categorii de bilete)
Şi chiar atunci când credeam că am fumat toate subiectele, costumele si năravurile, simt un iz nu tocmai plăcut. Ştiţi acel miros specific bătrânilor pe la 60 de ani, barbaţi, cu un strat substanţial de grasime, guşă, burtă, chelie, respiraţie care se aude de la o distanţă considerabilă, acei oameni care fac pauză la fiecare treapta urcată şi au început de curănd sa creadă în mântuire? Fix El s-a aşezat pe locul liber de lângă mine. Până să înceapă piesa a tras două puiuri de somn, şi-a suflat nasul în batistă de doua ori, batista fiind ţinută, desigur, în buzunarul de la spate al pantalonilor şi fiind si cea cu care se stergea de transpiraţie pe frunte, faţă, gât şi guşă. Asta am observat cu capul orientat în sensul opus acestul avid de cultură. Probabil că era nerăbdător să înceapă odată. Norocul meu, şi a domnisoarei din partea cealaltă a stimatului domn, că a plecat după al doilea act.
O asemănare destul de evidentă mi-a sărit în atenţie, asemănarea lui MacBeth cu a lui Lăpuşneanul A. Dacă nu mă înşel, au trăit, tronat şi măcelărit oameni nevinovaţi prin aceiaşi perioadă. Diferenţa semnificativă fiiind că MacBeth era mia slab. L-a pus nevasta la răutăţi. Asta se întîmplă când dai numele tău altcuiva (Lady MacBeth în comparaţie cu Doamna Ruxanda). Amândoi aveau pată pe boieri, pumnale, castele şi alte asemenea.

Unele nelămuriri cu care ma ramas dupa:
De ce se numeste tragedie dacă are happy end?
Cînd te referi la operă, spui că se Joacă sau se cantă?
Sunt oameni care chiar înteleg ce spun actorii (sau cantareţii) atunci cînd scot sunete mai înalte?
De ce MacBeth nu e în engleză?
De ce ar veni cineva (singur!) la Operă pentru a dormi jumate din timpul în care stă acolo?

random thoughts

Nu ştiu dacă aţi observat că la unele staţii de metrou intr-o vreme se auzea muzică, o chitară clasică, simpatică. Cum ar fi să se audă când vine metroul: "It's coming, it's coming, it's here, have no fear'?
Am ajuns pe un blog, interesant, unde am citit un articol foarte obiectiv, din punct de vedere feminist. Sper ca va place formularea; va dau şi linkul: http://narcomas.blogspot.com/
Ati stat vreodata sa contemplati la metafora "Lapte din sfârcuri de cometă"?

Vremea asta apăsătoare, sau ce o fi apăsând, mă împinge către cutia mică de lemn aducătoare de mântuire unde te ascultă purtătorul de cuvânt al atotputerii. În cazul meu, voi. Parerea mea ,total nefondată ştiinţific sau măcar statistic, despre voinţa maselor este ca defapt nu există, cea mai mare forţă manipulatoare fiind religia (religiile). De aceea susţin ca toţi marii inventatori, deschizătorii de drumuri, au fost atei. Chiar dacă unii au pornit curente foarte productive din foarte multe puncte de vedere şi-au fondat mişcările, curentele pe o bază religioasă, au facut asta doar pentru a manipula mult mai uşor. Norodului trebuie să-i fie frică de ceva pe care nu poate lovi. Şi ca să vezi un alt aspect simpatic al maselor, Dacilor le era frică să nu le cadă cerul în cap! Deja se întreceau. Posibil să fi fost o întrecere între puterile zeităţilor, dar aţi înţeles ce vriam sa zic.
Cu toate astea încă ne dovedim cât de neputnici suntem în faţa mamei naturi. Măcar de am fi aproape de a ne pune problema unei astfel puteri; unii sunt fară putere în faţa mamelor proprii! Ce-i drept, mama fiecăruia este o forţa a naturii pentru fiecare odrasla, sau a trebui sa fie; doar din ea a ieşit. Cu toate aceste mari probleme ale oamenilor, ale omenirii, tot micile probleme sunt cele care ne fac atât de minunaţi; fiecare suntem o operă de artă! Frumosul sau urâtul depind doar de perspective, de lumini şi. desigur, de umbre.
Am reuşit să rezolvăm probleme nemaipomenite. Ştim de ce ne comportăm aşa cum ne comportăm individual, în grupuri mici, mari, ca masă sau planetă, dar nu reşim sa mergem pe calea cea bună. Nu-i aşa ca te întrebi daca sunt într-adevăr rezolvate? Şi totuşi mergem înainte pe aceleaşi căi nesigure şi totuşi ne permitem să catalogăm pe alţii drept nebuni, sau proşti pentru că înţeleg mai puţine decât alţii. Bine a zis, cine-o fi zis, fericiţi cei săraci cu duhul. Dar subiectul proverbelor,contraverbelor , vorbelor din popor (despre care deja am zis ceva) este unul atât de haios şi merită dezbătut mai pe larg. Desigur că nu pot decât pamfleta aceste rimate şi ritmate sloganuri ale unor reguli de convieţuire; sunt doar o altă vorbă din popor
Sper să ne mai auzim şi pe vremi mai bune, mai de săniuş