Aţi observat, cu siguranţă, larga gamă de stări pe care le putem avea. Nu credeţi uneori că defapt stările ne au pe noi. Suntem papuşi pe mâna propriului subconştient.
Prieteni, dintre cei mai buni, ajung sa nu aibe nimic în comun. Ar fi un exerciţiu de concentrare şi de autocontrol sau autoimpunere teribil să încerci să-ţi modelezi stările de spirit; cât de persuasiv trebuie să fii? Nu neg ca deseori ajungem să ne convingem singuri de diverse tâmpenii, doar că atunci când suntem conştienţi că facem asta, deja suntem conştienţi că avem nevoie de convingere.
Dar, cum pofta vine mâncând, şi alte stări pot veni mancând.
Dupa aproape o lună de jocuri de cărţi deja mi se acrise, asa că am tecut la remi. Pană acum am reuşit doar etalat(e). Abia aştept o noapte de canastă! să mi se acrească şi de remi! vedeţi, deja fac strategie de automanipulare
Am inceput să citesc o carte scrisă de o rudă apropiată. Nu pot să nu incerc să-mi dau seama la ce se gândea el când a scris ce a scris. E o stare.. oarecum stranie; imaginaţia (mea şi a lui) îmi arată o altă latură a universului lui.
Regăsindu-mi modestul blog, am încercat să-mi imaginez ce îşi imaginează despre mine cei care citesc rătăcirile mele puse pe sârmă. Am citit un post mai vechi de-al meu. Am avut nevoie de timp să regăsesc sentimentul care m-a împins să scriu atunci, aşa cum probabil peste ceva vreme voi privi retrospectiv şi asupra acestuia. Dar, cum uneori, mai multe minţi luminate sunt mai bune decât una, poate, dacă alţii mă vor cunoaşte mai bine, şi eu voi ajunge să ma cunosc mai bine; îmi hrămesc, indirect, nevoia de autocunoaştere.
Abonaţi-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu