Duminica la Opera

Experienţa diverselor participări la piese de teatru, operă, concerte şi altele din această sferă nu ar fi niciodată completă fără situaţia în care pe scaunul de lângă tine se asează, calm, cu respiraţia grea şi greu de tolerat, un, sa-i spunem, factor perturbator. Vorbesc de acel element care te face să întelegi mai bine rostul artei si al tentativei de a crea civilizatie, artă sau cultură. Acel punct de pe i, când cuvâtul este Imposibil sa fie mai răa decât atât.
Pentru a vă crea o imagine mai clară, vă voi spune doar elementele cu care a alternat atenţia mea glasurile, instrumentalul şi jocul din MacBeth.
Fiind ajuns în timp util în sală am pornit mici discuţii despre costumaţiile alese pentru evenimente precum operă sau teatru, orele la care ajung aceste feluri de mode (concluzia fiind că cele mai "împodobite" doamne întârzie şi în pauze se fac remarcate) sau faptul că încă se zăreşte înclinaţie către operă şi în rândul generaţiei tinere (cu menţiunea că doar la ultimile două categorii de bilete)
Şi chiar atunci când credeam că am fumat toate subiectele, costumele si năravurile, simt un iz nu tocmai plăcut. Ştiţi acel miros specific bătrânilor pe la 60 de ani, barbaţi, cu un strat substanţial de grasime, guşă, burtă, chelie, respiraţie care se aude de la o distanţă considerabilă, acei oameni care fac pauză la fiecare treapta urcată şi au început de curănd sa creadă în mântuire? Fix El s-a aşezat pe locul liber de lângă mine. Până să înceapă piesa a tras două puiuri de somn, şi-a suflat nasul în batistă de doua ori, batista fiind ţinută, desigur, în buzunarul de la spate al pantalonilor şi fiind si cea cu care se stergea de transpiraţie pe frunte, faţă, gât şi guşă. Asta am observat cu capul orientat în sensul opus acestul avid de cultură. Probabil că era nerăbdător să înceapă odată. Norocul meu, şi a domnisoarei din partea cealaltă a stimatului domn, că a plecat după al doilea act.
O asemănare destul de evidentă mi-a sărit în atenţie, asemănarea lui MacBeth cu a lui Lăpuşneanul A. Dacă nu mă înşel, au trăit, tronat şi măcelărit oameni nevinovaţi prin aceiaşi perioadă. Diferenţa semnificativă fiiind că MacBeth era mia slab. L-a pus nevasta la răutăţi. Asta se întîmplă când dai numele tău altcuiva (Lady MacBeth în comparaţie cu Doamna Ruxanda). Amândoi aveau pată pe boieri, pumnale, castele şi alte asemenea.

Unele nelămuriri cu care ma ramas dupa:
De ce se numeste tragedie dacă are happy end?
Cînd te referi la operă, spui că se Joacă sau se cantă?
Sunt oameni care chiar înteleg ce spun actorii (sau cantareţii) atunci cînd scot sunete mai înalte?
De ce MacBeth nu e în engleză?
De ce ar veni cineva (singur!) la Operă pentru a dormi jumate din timpul în care stă acolo?